Proiect casa de lemn

Cel mai vechi material de constructie cunoscut este lemnul, intotdeauna la indemana si usor de prelucrat cu mijloace relativ simple.
Sapaturile arheologice au dovedit ca acest material era cel mai des folosit atat in cladirea  de locuinte, cat si de fortificatii si intarituri.
De-a lungul secolelor, tehnologia constructiei de lemn a fost adusa la un grad de perfectiune si rafinament care o face sa fie cautata in toata lumea pentru superioritatea fata de alte tehnologii.
Exemplul cel mai elocvent de aplicare a acestei tehnologii se gaseste in Canada si SUA, unde 90% din locuintele individuale si cele colective cu regim de inaltime de pana la 3 niveluri, sunt construite din lemn care,
in combinatie cu alte materiale, asigura un grad de eficienta economica (costul constructiei si al exploatarii) si de confort neegalat.
Cand vine vorba de constructia unei case, multi dintre beneficiari sunt destul de sceptici in a opta pentru o casa de lemn.
Intradevar sistemul structural pentru o casa de lemn prezinta atat avantaje cat si dezavantaje.Ca si avantaje, as mentiona timpul de executie, costurile finale si o izolatie termica buna.
Dezavantajele sunt legate de necesitatea tratarii lemnului pentru o buna comportare in timp si un risc mai mare de incendiu comparativ cu o structura clasica din beton armat sau din zidarie portanta.
In ceea ce priveste un proiect de casa de lemn, acesta nu difera fata de un proiect de casa pentru o structura din beton sau zidarie din punct de vedere al costurilor sau al conceptiei de proiectare.
Structura de lemn va fi dimensionata in conformitate cu normele in vigoare si se va comporta bine la eventuale actiuni seismice de mare intensitate. Mai mult, o casa de lemn a carei masa totala este destul de redusa,
va avea un raspuns bun la fortele orizontale generate de actiunea seismica intrucat aceste forte sunt direct proportionale cu masa structurii.
Ca si sistem constructiv, exista mai multe optiuni pentru o casa de lemn : sistemul clasic format din stalpi, grinzi si contravantuiri sau un sistem relativ nou pe piata din Romania, asa zisele “case americane” al caror sistem structural
este alcatuit din pereti sandwich formati din dulapi de lemn si eventual contravantuiri si izolatie termica (vata minerala, polistiren, etc.).
Fundatiile pentru o casa de lemn sunt de tip radier general sau talpi continue, fiind dimensionate in acord cu normativele in vigoare. (STAS 3300 si NP112-2004).
Din punct de vedere al izolatiei termice, o casa de lemn se comporta mult mai bine decat o casa din zidarie portanta sau din beton armat cu inchideri din zidarie.
Coeficientul de transfer termic foarte mic ( 0,15 ), reducand cheltuielile de exploatare (incalzire,  racire) cu pana la 50% fata de constructiiile clasice mai sus mentionate, care au un coeficient de transfer termic ridicat ( 2 – 2,7 ).
Costurile pentru un proiect de casa de lemn sunt la fel ca si pentru constructiile clasice, in jur de 8-9E/mp pentru toate specialitatile : arhitectura, rezistenta si instalatii pentru un proiect tehnic complet ( dosar obtinere autorizatie de constructie si dosar cu detaliile tehnice de executie si listele de cantitati).
Inca din faza de proiect de casa, sistemul structural trebuie gandit in asa fel incat sa fie optimizat pentru a genera costuri de executie cat mai mici.
Din punct de vedere al rezistentei la foc, lemnul folosit trebuie tratat ignifug asigurand o comportare optima in caz de incendiu.In ceea ce priveste  instalatiile se poate prevedea inca din faza de proiect de casa un sistem de prevenire si stingere al incendiilor ce poate fi foarte util.
Este indicata tratarea trivalenta a lemnului cu solutie ignifuga, fungicida si antiseptica,asigurandu-se astfel protectia impotriva incendiilor, cariilor si a altor insecte, precum si a ciupercilor sau a mucegaiului.
Ca si costuri, executia pentru o casa de lemn se va ridica undeva in jurul valorii de 150 – 200 E/mp in functie de tipul de structura ales (clasic sau cel american).

Alegerea unui proiect de casa “gata facut”?

Construcția oricărei case începe în primul rând cu un plan, un proiect de casa atent structurat, ce cuprinde în detaliu atât elementele de structură de rezistență ale casei, conform reglementărilor legale și preferințelor personale, precum și detaliile de design interior și exterior.

Vrem sa venim in ajutorul dumneavoastra  cu cateva sugestii in alegerea proiectului de casa perfect  pentru locuinta la care ati visat. Daca ati trecut de faza achizitionarii terenului si obtinerea actelor necesare, inseamna ca sunteti in etapa: alegerea unui proiect de casa.

Aveti 2 variante: – alegerea unui proiect de casa gata facut si adaptarea acestuia terenului dumneavoastra prin mici modificari;

–          realizarea unui proiect de casa nou cu ajutorul specialistilor .

Daca alegeti un proiect de casa gata facut, dupa ce ati vizualizat sute sau mii de proiecte de casa on-line sau din revistele de specialitate, inseamna ca  ati ales evident varianta mai ieftina, mai rapida, dar cu riscul de a nu fi “casa perfecta”, pe care v-ati dorit-o dintotdeauna.Va sta la dispozitie si portofoliul nostru pentru a-l rasfoi:

http://www.crihan-construct.ro/proiecte-rezidentiale.php

Dupa ce alegeti unul sau mai multe proiecte de casa care se apropie de ceea ce doriti, discutati cu un specialist pentru a trece la personalizarea proiectului de casa, modificarea lui daca mai este posibila si estimarea costurilor executiei acestuia.

Trebuie sa fiti foarte atenti ca proiectul de casa gata-facut ales sa respecte prevederile din Certificatul de urbanism : retragerile fata de constructiile invecinate sau fata de limitele de proprietate, indicatorii urbanistici POT si CUT. Proiectul de casa trebuie sa respecte exigente atat functionale ( ex:  se recomanda ca asezarea spatiilor interioare importante sa se faca spre nord-est pentru a beneficia la maximum de lumina naturala), cat si estetice, ecologice, de rezistenta in timp sau de cost.

Daca nu v-a atras atentia un anumit proiect de casa, va trebui sa alegeti varianta conceperii unui proiect de casa nou, realizat dupa exigentele si nevoile dumneavoastra. Echipa noastra va sta la dispozitie pentru a realiza acest proiect cu planificarea spatiului, stabilirea bugetului si programarea ulterioara a constructiei. Proiectul de casa trebuie sa ilustreze foarte clar cum se va dori sa arate viitoarea casa pentru a ajuta constructorii sa inteleaga cat mai bine ceea ce doriti si a elimina, pe cat posibil, erorile de interpretate ale necesitatilor dvs. Iar cu ajutorul tehnologiei din ziua de azi, programele arhitecturale permit vizualizari tridimensionale ale proiectelor de case pentru a putea avea o imagine foarte clara asupra casei, a incaperilor si pentru a putea face mai usor ajustarile necesare.

Proiect de lege pentru organizarea si exercitarea profesiei de inginer constructor si inginer de instalatii

Capitolul I
Dispozitii generale

Art. 1 Prezenta lege reglementeaza modul de exercitare a profesiei de inginer constructor, respectiv inginer de instalatii si constituirea Ordinului Inginerilor Constructori din România, respectiv Ordinul Inginerilor de Instalatii din România, ca forma de organizare independenta, autonoma, apolitica si de interes public.

Art. 2 (1) Activitatea inginerilor constructori si de instalatii asociata arhitecturii, concepând si realizând structuri de rezistenta si instalatii pentru constructii se constituie ca act de cultura de interes public, cu implicatii urbanistice, economice, sociale si ecologice.
(2) Creatia inginereasca trebuie sa asigure rezistenta, stabilitatea fizica si confortul de utilizare a constructiilor, prin functionarea instalatiilor creatiei arhitecturale, asigurând ca lucrarile de constructii si constructiile realizate sunt proiectate si executate astfel încât sa nu puna în pericol siguranta persoanelor si animalelor domestice, si a proprietatii, respectând totodata si alte cerinte esentiale în interesul bunastarii generale.

Art. 3 (1) Potrivit legii, constructiile civile, industriale, agricole sau de orice alta natura se pot executa numai cu respectarea autorizatiei de construire pe baza unui proiect care respecta reglementarile privind proiectarea si executarea constructiilor.
(2) Planurile urbanistice zonale, planurile urbanistice de detaliu si planurile de urbanism general, precum si proiectul pentru materializarea carora legea impune obtinerea autorizatiei de construire se elaboreaza, avizeaza si aplica conform legii.
(3) Proiectele pentru structura de rezistenta a cladirilor si pentru instalatiile cladirilor mentionate la alineatul (1), ca si proiectele pentru orice alte lucrari de interes public vor fi elaborate de un inginer constructor cu drept de semnatura sau inginer de instalatii cu drept de semnatura.

Art. 4 (1) Poarta titlul de inginer constructor sau inginer de instalatii, cetatenii români absolventi cu diploma de licenta sau asimilata a institutiilor de învatamânt superior de specialitate recunoscute de statul român, cu durata studiilor de minim 4 ani.
(2) De asemenea, sunt considerati ingineri constructori sau ingineri de instalatii absolventii cu diploma de licenta ai unor institutii de învatamânt superior din strainatate, recunoscute de statul român, echivalenta cu diploma eliberata potrivit alineatului (1).

Art. 5 (1) Activitatea în domeniul ingineriei de constructii sau instalatii consta în:

  1. proiectarea inginereasca, consolidarea, asistenta tehnica si supravegherea lucrarilor de constructii, de amenajare a teritoriului, edilitare, restaurari de monumente, amenajari interioare si alte asemenea activitati;
  2. studiul, cercetarea, consilierea si reglementarea specifica în domeniul constructiilor, conceperea si utilizarea materialelor si tehnologiilor în constructii;
  3. verificarea, avizarea, aprobarea, controlul si expertiza tehnica a lucrarilor de constructii;
  4. formarea de cadre pentru activitatile din constructii la nivel profesional mediu si superior;
  5. conducerea lucrarilor de santier.

(2) Activitatea inginerului constructor sau de instalatii reprezinta un act complex de creatie tehnica în colaborare cu arhitectii si de furnizare de servicii care se realizeaza prin întocmirea de proiecte, studii, referate si rapoarte, teme si programe de proiectare sau cercetare, concursuri, documentatii tehnice si alte asemenea activitati.

Capitolul II
Exercitarea profesiei de inginer constructor sau de instalatii

Sectiunea 1: Dobândirea si exercitarea dreptului de semnatura
Art. 6 Exercitarea profesiei de inginer constructor sau de instalatii se face fie în sectorul privat, liber, independent si cu titlu individual potrivit dispozitiilor prezentei legi si a altor acte normative, fie în sectorul public, în care inginerii îsi exercita profesia având, dupa caz, statutul de functionar public, cadru didactic sau alte functii, fiind supusi prevederilor legilor speciale, regulamentelor sau statutelor institutiilor respective.

Art. 7 (1) Dreptul de semnatura implica asumarea de catre persoana care îl exercita a întregii responsabilitati profesionale fata de client si autoritate cu privire la calitatea solutiilor propuse, posibilitatilor tehnice de realizare si cu respectarea legislatiei în domeniu.
(2) Dreptul de semnatura se executa olograf cu mentionarea în clar a numelui, prenumelui si a numarului de înregistrare în Tabloul National al Inginerilor Constructori. Lucrarile colective trebuie sa poarte semnatura tuturor inginerilor care au contribuit la elaborarea lor.

Art. 8 (1) Inginerul constructor sau de instalatii dobândeste drept de semnatura daca a fost atestat si daca are capacitatea drepturilor civile. Dobândirea dreptului de semnatura atrage înscrierea în Tabloul National al Inginerilor din România.
(2) Conditiile în care inginerii cetateni straini pot dobândi drept de semnatura în România si pot solicita înscrierea în Tabloul National al Inginerilor din România vor fi stabilite prin conventii de reciprocitate încheiate de statul român sau de Ordinul Inginerilor din România si organizatia similara din tara de origine a solicitantului, cu respectarea legislatiei în domeniu din România.

Art. 9 Exercitarea dreptului de semnatura, potrivit prezentei legi, este incompatibila cu situatiile în care:

  1. inginerul îndeplineste pentru acelasi proiect functia de verificator, de expert sau de consilier ales în cadrul administratiei publice implicate în procesul de avizare sau de autorizare;
  2. inginerul este functionar public în cadrul autoritatii administratiei publice centrale sau locale care are în competenta avizarea, autorizarea si controlul lucrarii în cauza.

Art. 10 Constituie infractiune si se sanctioneaza potrivit art. 281 din Codul Penal exercitarea dreptului de semnatura fara îndeplinirea conditiilor prevazute de prezenta lege.

Sectiunea a 2-a: Modalitati de exercitare a profesiei de inginer constructor sau inginer de instalatii
Art. 11 (1) Pentru exercitarea profesiei, inginerii constructori sau inginerii de instalatii cu drept de semnatura pot constitui, la alegere, potrivit legii, birouri individuale, birouri asociate, societati civile profesionale sau antreprize de executie cuprinzând numai ingineri sau cuprinzând si alte profesii, sau îsi pot desfasura activitatea în temeiul unor contracte de munca sau a unor conventii civile potrivit legii, putând oricând schimba forma de exercitare a profesiei.
(2) Indiferent de forma de exercitare a profesiei precizate la alin (1) inginerii constructori sau inginerii de instalatii pot dobândi calitatea de proiectant general, sef de lot, sef de santier sau alte functii de executie sau coordonare.
(3) Indiferent de modalitatea de exercitare a profesiei, inginerii constructori sau inginerii de instalatii pot angaja salariati.
(4) Societatile comerciale sau alte persoane juridice, care nu au în cadrul personalului un inginer cu drept de semnatura si care desfasoara activitati de proiectare, au obligatia ca pentru întocmirea documentatiilor prevazute în Legea 453/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii si unele masuri pentru realizarea locuintelor, respectiv Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul, sa foloseasca serviciile unui inginer cu drept de semnatura, încheind cu acesta contract individual de munca sau conventie civila de prestari servicii.

Art. 12 (1) Birourile individuale de ingineri constituite potrivit legii se declara la Ordinul Inginerilor Constructori din România sau la Ordinul Inginerilor de Instalatii din România. Raporturile contractuale se stabilesc între biroul individual si client.
(2) Birourile individuale se pot asocia prin contract.
(3) Formele si modalitatile de exercitare a profesiei, declarate Ordinului sunt înregistrate obligatoriu în Tabloul National al Inginerilor Constructori, respectiv Tabloul National al Inginerilor de Instalatii.

Art. 13 (1) Societatile civile profesionale se constituie, în conditiile legii de catre 2 sau mai multi ingineri cu drept de semnatura, prin contract de societate declarat Ordinului Inginerilor Constructori sau Ordinului Inginerilor de Instalatii din România.
(2) Raporturile contractuale se nasc între client si societatea civila profesionala, indiferent care dintre inginerii asociati sau salariati îndeplineste serviciul profesional.
(3) În cadrul societatilor civile profesionale, patrimoniul este comun si apartine asociatiilor în cote parti stabilite prin contractul de societate.

Sectiunea a 3-a: Drepturile si obligatiile inginerilor constructori si inginerilor de instalatii cu drept de semnatura
Art. 14 Inginerii constructori si inginerii de instalatii cu drept de semnatura au urmatoarele drepturi:

  1. sa elaboreze si sa semneze documentele prevazute la art. 3;
  2. sa verifice în timpul executiei lucrarilor conformitatea acestora cu autorizatie emisa, chiar daca asistenta tehnica nu le-a fost încredintata si sa conduca sau coordoneze executarea lucrarilor pe santier.
  3. sa beneficieze pentru serviciile prestate în relatiile contractuale ce se stabilesc cu clientul de un onorariu negociat în mod liber cu acesta;
  4. sa introduca în contractul încheiat cu clientul clauze privind protectia dreptului de autor.

Art. 15 Inginerii constructori si inginerii de instalatii cu drept de semnatura au urmatoarele obligatii:

  1. sa cunoasca si sa respecte reglementarile în vigoare referitoare la exercitarea profesiei;
  2. sa se conformeze si sa respecte codul deontologic al profesiei si regulamentului Ordinului;
  3. sa faca cunoscuta clientului obligatia de a obtine si respecta avizele, acordurile si autorizatiile necesare, prevazute în lege;
  4. sa se preocupe de perfectionarea pregatirii si calificarii profesionale proprii;
  5. sa îsi asume, prin exercitarea dreptului de semnatura, întreaga responsabilitate profesionala fata de client si autoritati, manifestând constiinciozitate si probitate profesionala;
  6. sa serveasca interesele clientului în acord cu interesul public si cu exigentele profesionale. Actiunile si masurile care ar putea aduce prejudicii materiale sau morale clientului sunt interzise.

Sectiunea a 4-a: Suspendarea si încetarea dreptului de semnatura, Radierea din Tabloul National al Inginerilor Constructori sau din Tabloul National al Inginerilor de Instalatii
Art. 16 Dreptul de semnatura de suspenda:

  1. temporar, la cererea persoanei înscrise;
  2. dupa consumarea perioadei de timp cuprinsa în legea Ordinului Inginerilor Constructori sau Inginerilor de Instalatii pentru neplata cotizatiei, pâna la achitarea acesteia la zi;
  3. pe durata suspendarii dreptului de a profesa, dispusa prin hotarâre judecatoreasca definitiva;
  4. cu titlu de sanctiune disciplinara pronuntata de conducerea Ordinului, conform legii.

Art. 17 (1) Dreptul de semnatura înceteaza:

  1. prin renuntarea scrisa la exercitiul dreptului de semnatura;
  2. în urma condamnarii definitive pentru o fapta prevazuta de lege, în directa legatura cu exercitarea dreptului de semnatura sau daca i s-a aplicat detinatorului dreptului de semnatura pedeapsa complementara a interdictiei exercitarii profesiei, printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva.

(2) Încetarea dreptului de semnatura atrage radierea din Tabloul National al Inginerilor Constructori sau de Instalatii.

Capitolul III
Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 18 (1) Dispozitiile privind constituirea Ordinului Inginerilor Constructori din România si al Inginerilor de Instalatii din România, precum si înscrierea în Tabloul National si întretinerea acestuia se stabilesc prin lege speciala.
(2) Prin aceeasi lege se stabilesc modalitatile de acces la dreptul de semnatura, a diferitelor categorii de ingineri, subingineri, termene si onorarii.

Art. 19 Asociatiile profesionale si patronale ale inginerilor constructori si ale inginerilor de instalatii se pot implica în elaborarea Regulamentului cadru al Ordinelor Inginerilor Constructori si de Instalatii si a codului Deontologic al profesiei.

Art. 20 (1) Prezenta lege intra în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicarii ei în Monitorul Oficial al României Partea I.
(2) Orice alte dispozitii contrare prezentei legi se abroga.

ARHITECTURA – LOCUIRE

Domeniul arhitectural ca stiinta, arta si estetica a spatiului este destinat, in cazul locuirii satisfacerea nevoilor si aspiratiilor materiale si spirituale ale individului dar si colectivitatii umane.

Peisajul si armonia este punctual de plecare in constituirea unui proiect de casa, de a intelege modul de interactionare cu situl si implicit relatia obiect architectural – om. Trebuie stiut sau cautat, imbinarea dintre perspectiva antropologica a culturii traditionale ale zonei(unde urmeaza amplasat obiectul), cu principiile arhitecturii moderne consacrate in acest proiect de casa, astfel rezultand o varianta personala a modernismului, receptiva la tot ceea ce tine de social.

Priectele de arhitectura se lupta astazi cu intersectia a doua influente: stilul traditional si stilul modern, de la locuintele traditioale la comunitatile moderne. Multi arhitecti moderni, mai ales tinerii arhitecti au uitat principiile arhitecturii clasice tarditionale locale. O arhitectura clasica nu este o arhitectura veche, ci este o arhitectura facuta cu multa indeletnicire si intelegere de stramosii nostrii arhitecti pentru a invata generatiile viitoare sa inteleaga punctul de plecare, ce sta in spatele proiectului de arhitectura. Marii arhitecti din trecut spuneau, conform celebrei triade a lui Vitruviu, ca arhitectura cu adevarat artistica trebuie sa fie solida, utila si frumoasa. Principiile arhitecturii contemporane pot fi definite pe scurt: confort, soliditate, frumusete. În ultimul timp, in mediul arhitectilor, se vantura tot mai des ideea ca principiile arhitecturii clasice ar impiedica insusirea metodelor noi, inaintate, ale constructiei contemporane. Mai mult, unii arhitecti se intreaba: n-a sosit oare timpul sa se termine cu insusirea clasicului?

Eu cred ca trebuie procedat tocmai invers. Defectul multor arhitecti de astazi, care limiteaza mult creatia lor, consta tocmai in necunoasterea adanca a bazelor clasice. Nu trebuie sa uitam ca fara o cunoastere adanca a trecutului, nu este posibila o adevarata inovatie.

Evolutia locuintei in Romania are dimensiuni proprii si sta la baza contextului social-politic si economic, astfel diferit de proiectele de arhitecura care in alte tari au avut un caracter exemplar. Sunt doua tipuri de studii ce ar trebui sa tina seama proiectare de locuinte:

–          Intelegerea clara a programului arhitectural pentru a raspunde rational problemei locuirii din diferitele regiuni;

–          Intocmirea unei evaluari in timp si a unei cercetari critice de construire, atat din punct de vedere urbanistic, cat si arhitectural.

Un alt rol foarte important este lumina intregului spatiu plastic, depinzand de prezenta ei si implicit de intensitatea stralucirii sale. În absenta luminii, materia, culoarea, forma chiar, nu ar putea prinde viata.

Arhitectul poate astazi, la preturi rezonabile, sa aleaga solutii de inchidere transformabile ca pielea unui cameleon : sticla isi poate astazi schimba culoarea, poate disipa sau retine energia solara, poate lasa sa treaca anumite frecvente ale radiatiei soarelui si poate reflecta altele, poate genera imagini holografice si transmite informatii.

Daca intr-un proiect de casa se vrea ca structura sa reflecte tehnologii realizate prin universul high-tech, trebuie ralationat cu arhitectura vecina. Suprafetele si texturile ofera astfel interesante experiente tactile, materiale reciclabile (pentru o arhitectura sustenabila) si spatii intereactive.

Vreau sa trag un semn de alarma ca un proiect de casa nu se face dupa o zi pe alta, sau batand din palme, ci avand la baza acest priniciul arhitectural, dar si cunostinte de doctrina urbana cobinata cu logica arhitecturala.

stud. arh. Cristina Gheorghe

Sistemul structural adecvat pentru elaborarea unui proiect de casa optim

In calitate de investitor si viitor beneficiar al unei case trebuie sa iti pui inca din faza de proiect de casa problema referitoare la sistemul structural ales. Primul aspect important in luarea acestei decizii este cel material. Cu cat se doreste realizarea unei structuri cat mai complexe, cu forme cat mai “anormale”, cu atat si structura va fi una mai scumpa. Din acest punct de vedere, o casa cat mai simpla, o asa zisa “cutie” este solutia cea mai ieftina dar totodata va avea si un aspect  monoton, lipsit de orice efect vizual care sa incante ochiul.Trebuie deci gasita o solutie optima inca din faza de proiect de casa, agreata in primul rand de beneficiar cat si de arhitect si de inginerul structurist, care sa imbine utilul cu placutul.

Din punct de vedere al meterialului folosit la executarea structurii exista cateva variante de unde putem alege : beton armat, caramida, otel sau lemn. Functie de tipul ales, proiectul de casa va fi unul cu caracteristici aparte.

  1. Casa pe structura din beton armat

Acest tip de structura este cu siguranta cel mai folosit la ora actuala. Se poate opta pentru varianta pe cadre simple sau un sistem mixt : cadre si difragme din beton armat atunci cand avem nevoie de un anumit nivel de siguranta in ceea ce priveste preluarea fortelor laterale generate de un posibil seism.

Acest tip de structura permite o libertate destul de mare in ceea ce priveste configurarea spatiului interior al viitoarei case, fiind posibila realizarea unor deschideri intre stalpi de circa 6-7 metri, sau chiar mai mari .

Zidaria folosita pentru acest tip de sistem structural va juca deci un simplu rol de inchidere sau de compartimentare, eforturile aparute in exploatare fiind preluate de cadrele de beton armat.

Din punct de vedere al costurilor, acest tip de structura nu este cea mai ieftina insa nici cea mai scumpa. Un sistem structural corect dimensionat  nu ar trebui sa depaseasca ca valoare mai mult de 30-35% din valoarea totala a investitiei.

Un proiect de casa realizat pe aceasta solutie va duce la obtinerea unui spatiu aerisit, cu deschideri destul de mari, permitand in viitor  recompartimentari interioare ce pot fi realizate cu o oarecare usurinta.

  1. Casa pe structura din zidarie portanta

Acest tip de structura este destul de des folosit in momentul de fata . Structura este formata din pereti de zidarie, cu samburi din beton armat la intersectiile peretilor si suplimentar acolo unde este nevoie, si centuri perimetrale pe capul spaletilor de zidarie.

Ca si costuri, este un sistem putin mai ieftin decat cel pe cadre din beton armat insa are multe limitari in ceea ce priveste amenajarea spatiului interior. Astfel o casa executa pe acest tip de sistem structural va fi ca o cutie, fiind necesara continuitatea spaletilor de zidarie in etaj identic cu cei din parter. Un alt dezavantaj il reprezinta suprafetele golurilor din peretii de zidarie care sufera de anumite limitari. Se poate folosi un sistem mixt cadre din beton armat si zidarie portanta pentru a oferi o libertate mai mare in ceea ce priveste configuratia spatiului interior.

Un proiect de casa realizat pe aceasta solutie va duce la obtinerea unui spatiu cu deschideri mai mici fata de solutia pe cadre din beton armat, cu limitari ale golurilor in peretii de zidarie si care nu va permite in viitor recompartimentari interioare fara interventii asupra sistemului structural existent.

  1. Casa pe structura din otel

Din ce in ce mai multi beneficiari opteaza pentru constructia de case cu structura din otel. Un mare avantaj il reprezinta timpul de executie, mult mai rapid fata de cel al unei structuri pe cadre din beton armat sau pe zidarie portanta.

Ca si costuri, structura in sine nu depaseste valoarea adiacenta unui sistem pe cadre din beton armat. Sunt in schimb necesare masuri de protectie la coroziune a materialului, operatiuni ce cresc costul structurii per ansamblu.

Inchiderile se vor realiza din panouri termoizolante care nu intotdeauna au un aspect adecvat pentru fatada unei case.

Din punct de vedere al spatiului obtinut prin folosirea acestui tip de structura, putem afirma ca acesta va fi unul deschis intrucat putem realiza deschideri mari 6-8 m sau chiar si mai mult. Un impediment il constituie necesitatea contravantuirii acestui tip de structura pentru asigurarea unei comportari adecvate la actiunile seismice. Pozitionarea acestor contravantuiri poate fi uneori o problema in ceea ce priveste pozitionarea golurilor de geam sau de usa.

Un proiect de casa realizat pe aceasta solutie va duce la obtinerea unui spatiu aerisit, cu deschideri destul de mari, permitand in viitor  recompartimentari interioare .

  1. Casa pe structura din lemn

Casele pe structura din lemn au devenit din ce in ce mai cautate la ora actuala. In primul rand acest sistem este cel mai avantajos din punct de vedere al costurilor.

Lemnul este un material organic, ecologic si are un aspect vizual placut. In timp, fara masuri de protectie adecvate, lemnul va fi afectat de actiunea diferitelor bacterii ce duc la putrezirea sa.

Marele dezavantaj il reprezinta riscul destul de mare de producere al anui incendiu. In acest scop trebuiesc luate masuri speciale de tratare a materialului folosit                    ( ignifugare ) sau chiar utilizarea unui sistem de prevenire si stingere a incendiilor.

Un proiect de casa realizat pe aceasta solutie va duce la obtinerea unor costuri mai mici pentru realizare, comparativ cu celelalte tipuri de structuri prezentate.

Arhitectura contemporana

Termenul de artă contemporană se referă în special la arta zilelor noastre. Uneori istoricii francezi folosesc termenul artă contemporană pentru a defini perioada scursă de la Eugene Delacroix până în prezent, totuşi majoritar este folosită accepţiunea anglo-saxonă a termenului şi anume artă produsă în prezent; muzeele de artă contemporană cosideră la producţia artistică succesivă celui de Al Doilea Război Mondial.Faptul că o operă de artă este creată astăzi nu este suficient pentru a-i oferi acesteia statutul de arta contemporană. Astăzi sînt create opere de artă care respectă întocmai metodele şi tehnicile folosite de artişti din diverse epoci anterioare.

Arhitectura contemporana

 La sfarsitul anilor 60, societatea occidentala trece printro perioada de schimbari profunde, marcate si de protestele studentesti care, din campusurile universitatilor americane, se vor raspnadi cu repeziciune in toata Europa. Aceasta criza coincide si cu incheierea primei faze a industralizarii, process care se realizeaza in secolul XX in Statele Unite ale Americii si in principalele tari europene, influentand in mod decisive experimentele de arhitectura. Incercarea de omologare a productiei edilitare, mai précis cautarea unor solutii in masura sa rezolve orice problema prin intermediul asa numitelor standarde, isi arata limitele si provoaca o criza a principiului rationalismului si a intregului system stilistic al International Style. In esenta, artistii incep sa revendice capacitatea creatoare, care cu greu poate fi adusa la o „forma” oricat ar fi aceasta de complexa. O ampla dezbatere domina perioada anilor 60 in intreaga lume, implicand si problematici legate de rolul social si cultural al unui arhitect. Socetatile occidentale dobandesc in acest moment constiinta fragilitatii premiselor tehnologice ale rationalismului. Se simte nevoia unei revizuiri structurale radicale si punerea in aplicarea a unor noi interventii si metode de proiectare, in concordanta cu o civilizatie definita deja ca „postindustriala”. Intre anii 70 si 90, pana in progul anului 2000, se dezvolta, asadar, limbaje stilistice multiple, ai caror promotori sunt noile generatii de arhitecti.

Postmodernismul

Postmodernismul, prima miscare relevanta, nascuta in jurul anului 1975 si continuand pana la sfarsitul anilor 80, se indeparteaza de schemele rigide ale rationalismului, recuperand o relatie istorica cu formele, dar dintr-o perspectiva plina de ironie si deziluzie ce decurge din conceptia ca activitatea de a contrui poate avea o componenta ludica.

Originile

Termenul postmodern, aplicat pentru prima oara in arhitectura in 1975 de teoreticianul Charles Jencks si arhitectul Robert A. Stern, fusese adoptat anterior de critica literara pentru a indica recuperarea genului povestirii, structurat sub forma unei constructii organice care sa restituie cuvintelor sensul lor. Precedentele cele mai indepartate ale acestui stil de arhitectura au fost identificate in „traditionalismul” anilor 20. Cu toate acestea, dupa cum am vazut si explicat deja, preluare limbajelor locale  sau legate de o perspectiva istorica, in combinatie cu tehnicile si logica constructiva moderna, constituie o exigenta care se simtise deja in Italia anilor 59 si, la putin dupa aceea, si in Statele Unite ale Amercii.

Protagonistii

 Un teoretician al aspiratiilor postmodernismului este americaul Robert Venturi, autor, in 1962, al unui eseu asupra complexitatii si contradictiilor arhitecturii moderne (publicat abia patru ani mai tarziu). In cadru miscarii postmoderne se va afirma reactia fata de International Style. To in directia postmodernismului se indreptase si Philip Johnson, arhitect cu vederi largi care a colaborat la realizarea Seagram Building, exemplu elocvent de International Style. Aceasta tendinta este evidenta in operele din anii 70, precum Roofless Church din New Harmony, unde referinta la corturile tradionale ale indienilor din America se inscrie in cadrul istoricismului. Spre sfarsitul anilor 70, cand realizeaza AT&T Building la New York, arhitectul american creeaza unul dintre edificiile culte ale limbajului postmodern. Adevarata inovatie consta in raportul dialetic dintre modernitate si istorie, conferind un aer retro si elegant imaginii zgarie-norului. In loc sa fie o emblema a modernitatii, aceasta poate fi definit drept o cladire istorica, chiar daca istoria in cauza este cea a Amercii, tara care, mai mult decat oricare alta la acea vreme, parea sa se proiecteze in viitor.

Primul care a introdus in limbajul de arhitectura contemporan stilurile instorice (clasicism, baroc, neoclasicism), fie si cu o intentie provocatoare, a fost Charles Willard Moore (1925-1995). Cu celebra Piata Italia, conceputa pentru comunitatea italiana din New Orleans, in amintirea tarii de origine, Moore recreeaza un loc al nostalgiei, cu o infatisare Kitcsh si, tocmai din acest motiv, cu atat mai autentic: precum domnul din Milano cu bila de sticla sau turnul din Pisa, iluminat pe dinauntru Jencks remarca : „O cladire postmoderna este, pe scurt, o cladire care comunuca simultan la cel putin doua in acelasi timp: celorlati arhitecti si unei minoritati care intelege semnificatia propriei arhitecturi, si unui public mai vast sau locuitorului din acesl loc pe care il intereseaza alte probleme, precum comfortul, constructia traditionala si stilul de viata. „ Pe aceste ambiguitati mimeaza poetica postmodernismului, a carei celebrare oficiala se regaseste in „Strada Novissima”, a lui Hans Hollein (1934), prezentata la Bienala de la Venetia care a fost condusa de un arhitect italian – Paolo Portoghesi. Chiar acesta a fost cel care, gratie si studiilor sale asupra secolului al XVII-lea in Italia, a repropus valoarea istorica a traditiei ca materie de arhitectura pentru noi creatii. O asemenea conceptie ii va permite sa dea curs noilor exigente ale comunitatii mulsulmane din Roma, realizand celebra si grandioasa moschee din Centru Cultural Islamic.

In aceeasi directie,dar intrun context omogen,se incadreaza si arhitectura multiforma a englezului James Stirling (1926-1992),care reuneste forme instorice consacrate,precum turnul,in noua Staats-gallery si in scoala de muzica din Stuttgart,concepute ca elemente ale aceluiasi complex arhitectonic.Marele depozitar al memoriei este orasul insusi.

In Schutzenstrasse din Berlin,italianul Aldo Rossi citeaza din trecut ca si cum arhitectura insasi ar fi cea care s-ar povesti. Astfel fatada cladirilor poate prezenta rigoarea severa a celor din Florenta secolului al XVII-lea.

Poetica postmoderna este atat de flexibila, incat permite evolutii cu totul neasteptate. Este ceea ce se petrece, spre exemplu, in cazul Humana Building a americanului Michael Graves, care deplaseaza centru cautarilor de arhitectura din domeniul citarii in cel al reinventarii. Efortul, incununat de succes, consta in renuntarea la aspectul rece al zgarie-norului „forma de cutie” in favoarea unei alte forme, emotinanta si surprinzatoare.

Deconstructivismul

 Termenul „deconstructivism” se refera la metoda de analizare a textului introdusa de filiozoful francez, Jacques Derrida cu care au colaborat, in momente diferite, arhitecti precum elvetianul Bernard Tschumi (1944) si americanul Peter Eisenman (1932). Intr-un eseu din 1984, Derrida rastoarna expresia destruktion (distrugere), folosita de Heidegger, pentru a-i atribui semnificatia pozitiva de „deconstructie”. Procedeul prin care, in analiza textuala, se dezvaluie „constructiile” artificiale, adesea inconstiente, si oricum, intodeauna implicite.

Dezvoltandu-se incepand cu jumatatea anilor 80, conceptia legata de deconstructivism ( nu a fost nici o miscare si nici un stil propriu-zise, avand baze mai degraba filiozofice decat teoretice) isi face intrarea oficiala in istoria arhitecturii in anul 1988. In vara acestui an, Philip Johnson si Marc Wigley amenajeaza, la Museum of Modern Art din New York, expozita cu titlu Deconstructivist Architecture, in timp ce, cu cateva luni in urma, la Tate Gallery din Londra avusese loc deja primul International Symposium on Deconstruction, deschis nu numai arhitectiilor, ci si artisilor, in general.

Precedentele

 Desi expozitia din New York plaseaza nasterea si dezvoltarea deconstructivismului in anii 80, trebuie sa consideram ca antecedente semnificative lucrarile pentru Site Incorporated ( Sculpture in the Environment), societatea intemeiata de James Wines (1932) in anul 1969.

Arhitectul din Ilionis definea drept de-architecture o arta expresiva, bazata pe ironie, ce nu dispretuia limbajele extreme, precum benzile de senare, si punea in discutie logica de fied a consumismului american. Pentru lantul de supermarketuri Best Products, SITE inventeaza cladiri care par a fi in ruina: la sediul supermarketului din Houston, inaltul zid exterior este stirbit si pare gata sa se prabuseasca, in timp ce la sediul din Sacramenro, la ora deschiderii, se asista la probusirea aparenta a uni colt al cladirii, care se desprinde si se transforma in intrare.

Protagonistii

Frank O. Gehry, Peter Elisenaman, Bernard Tschumi, Zaha Hadid.

 

Articol de : Arh . P.A.M.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arhitectura moderna

Arhitectura moderna

Acesta este un termen foarte larg, folosit atunci cand vine vorba despre unele stiluri de arhitectura care au caracteristici foarte asemanatoare, o anume forma simplificata si lipsa ornamentelor. Curentul modern a inceput in jurul anului 1900. Pana in 1940 aceste influente moderne s-au consilidat si au devenit mai mult un stil international care a dominat modul de proiectare si construite a cladirilor timp de cateva decade in secolul al XIX-lea.

Scurt istoric
Unii istorici considera ca evolutia arhitecturii moderne este legata de partea sociala, fiind un rezultat al revolutiilor politice si sociale.

Altii sunt de parere ca arhitectura moderna a fost propulsata de evolutia tehnologica si stiintifica, lucru adevarat, deoarece astfel au devenit disponibile o serie de materiale de constructie noi (fier, otel, beton, sticla). Un exemplu in acest sens este Palatul de cristal al lui Joseph Paxton, o cladire imensa de sticla si fier, construita in marea Britanie, in secolul al XIX-lea. Ridicat in Hyde Park, palatul trebuia sa gazduiasca timp de 6 luni Marea Expozitie, un spatiu in care sa fie expuse produse din mai multe tari din lume. Dupa aceea a primit alte intrebuintari, iar in 1936 a fost mistuita de flacari. In acelasi sens, poate ca cel mai bun exemplu este construirea cladirii zgarie-nori de otel din Chicago, in jurul anului1890, de William Le Baron Jenney si Louis Sullivan. Alte structuri timpurii care au folosit betonul ca principal mijloc de expresie mai degraba decat pentru functionalitate, sunt Unity Temple proiectat de Frank Lloyd Wright in 1906 langa Chicago si Second Goetheanum, construit de Rudolf Steiner in 1926, in Basel, Elvetia.

Altfel, modernismul este legat de gust si poate fi considerat a fi o reactie impotriva stilului eclectic si al exceselor stilistice din era victoriana si art nouveau.

Totul a inceput in jurul anului 1900, cand un numar de arhitecti din intreaga lume au inceput sa dezvolte noi solutii de arhitectura prin care sa integreze traditiile precedente (elementele gotice, de exemplu) cu noile posibilitati tehnologice. Constructiile realizate de Louis Sullivan si Frank Lloyd Wright in Chicago, de Victor Horta in Brussels, Antoni Gaudi in Barcelona, Otto Wagner in Viena si Charles Rennie Mackintosh in Glasgow pot fi vazute ca o lupta intre nou si vechi.

Modernismul ca stil dominant

Pana in anul 1920, se stabilisera deja care erau cele mai importante figuri din arhitectura moderna. Cele mai importante nume sunt Le Corbusier in Franta, Ludwig Mies van der Rohe si Walter Gropius in Germania. Cei doi din urma au fost directorii renumitei scoli Bauhaus, care a incercat sa imbine traditia mestesugareasca cu tehnologia industriala.

Proiectele realizate de Frank Lloyd Right influenteaza munca arhitectilor modernisti din Europa, mai ales prin litografiile din portofoliul Wasmuth (mapa care contine 100 de schite ale cladirilor proiectate de Wright), insa el a refuzat sa fie inclus in acest curent. Wright a avut o mare influenta asupra lui Gropius si van der Rohe, dar si asupra arhitecturii organice. In 1932 a avut loc, in cadrul Muzeului de Arta Moderna din New York, o expozitie internationala de arhitectura moderna. Organizatorul expozitiei, Philip Johnson si colaboratorul sau Henry Russell Hitchcock au ”adunat” la un loc mai multe stiluri si curente prezente in arhitectura, care pareau asemanatoare din punct de vedere stilistic si al scopului pe care doreau sa il atinga, si le-au reunit sub denumirea de ”stil international”. Acest moment a fost de maxima importanta, pentru ca odata cu cel de-al doilea razboi mondial, personalitati importante ale scolii Bauhaus au fugit in Statele Unite, mai precis in Chicago sau la Harvard. Modernismul a devenit prezent peste tot si, din acel moment, singura solutie acceptabila – este vorba de perioada 1932 – 1984.

Arhitectii ale caror lucrari se incadrau in acest stil international vroiau sa se desparta de stilul traditional si sa realizeze clairi cu un design simplu si fara decoratiuni. Cele mai des folosite materiale de constructie erau: sticla pentru fatade, otelul pentru scheletul exterior si betonul pentru cele dintre etaje si interior. Planurile sunt functionale si logice. Stilul a devenit si mai evident cand au inceput sa se construiasca cladirile zgarie-nori.

Poate ca cele mai importante cladiri reprezentative pentru acest stil sunt urmatoarele:

     
sediul UN, proiectat de Le Corbusier, Oscar Niemeyer, Sir Howard Robertson cladirea Seagram, proiectata de Ludwig Mies van der Rohe Lever House, proiectata de Skidmore, Owings si Merrill (1952)

Toate aceste cladiri se afla in New York.

Oponentii acestui stil international afirma ca formele rigide, rectangulare dau un aer dezumanizant. Le Corbusier a fost cel care a descris odata cladirile ca fiind ”masini in care se traieste”, dar, spun criticii, oamenii nu sunt masini si nici nu isi doresc sa traiasca in masini. Chiar si Philip Johnson, cel care a organizat expozitia de arhitectura moderna a afirmat la un moment dat ca ”s-a saturat de viata intr-o cutie”.

Incepand cu anul 1980, multi arhitecti au incercat in mod deliberat sa se indeparteze de formele rectangulare si sa imbratisese un stil mai eclectic. Pe la mijlocul perioadei, unii arhitecti au inceput sa experimenteze cu formele organice pe carele considerau a fi mai accesibile si mai aproape de oameni. Modernismul de la mijlocul secolului, sau modernismul organic, a fost foarte popular, tocmai datorita naturii sale libere si ”jucause”. Doi dintre cei mai prolifici arhitecti si designeri ai acelor timpuri sunt Alvar Aalto si Eero Saarinen, influenta lor facandu-se simtita in modernismul contemporan.

Desi inca mai exista dezbateri asupra momentului si motivului pentru care miscatea modernista a decazut, cert este ca seria criticilor aduse la adresa acesteia a inceput inca din anii 1960, din cauza faptului ca era un stil universal, steril, elitist si lipsit de insemnatate. Ascensiunea postmodernismultui a fost pusa pe seama caderii in dizgratie a arhitecturii moderne. In anii 1980, arhitectura postmoderna a triumfat asupra celei moderne; cu toate acestea, estetica postmoderna a facut loc neo-modernismului pe la mijlocul anilor 1990.

Caracteristicile arhitecturii moderne


– respingerea stilurilor istorice ca sursa a formei arhitecturale;
– adoptatea principiului conform caruia materialele si functia trebuie sa determine rezultatul;
– respingerea elementelor ornamentale;
– simplificarea formei prin eliminarea detaliilor lipsite de importanta;
– fiecare cladire trebuia sa aiba o structura clara, bine definita.

Articole realizat de : Arh. P.A.M.

 

Arhitectura vernaculara

ARHITECTURA VERNACULARA

 Arhitectura vernaculara denumeste arhitectura rurala si urbana, cea fara arhitect, neproiectata, facuta direct de cel ce urmeaza a o locui, eventual cu mana de lucru, specializata mai mult sau mai putin, a unor mesteri. S-ar putea spune ca notiunea este sinonima cu cea de arhitectura populara (vernacullus in latina inseamna indigen, domestic), dar acest termen a fost preluat in literatura actuala de specialitate tocmai pentru a iesi din ambiguitatea atributului de “popular”. Noua notiune este mai precizata “tehnic”, este un anume mod de a face arhitectura; ea nu se refera nici la conotatia politica, nici la cea propagandistica, chiar acestea pot fi luate in considerare pentru nuantarea anumitor dimensiuni/ semnificatii. Dupa cum reiese, termenul de arhitectura vernaculara este mai restrans si mai operational din perspective arhitecturii. In acelasi timp, in istoria arhitecturii, prin arhitectura populara (ca si prin termenul de folclor) s-a desemnat mai ales arhitectura rurala, ceea ce excludea din discutia arhitectura urbana de aceeasi factura care a intrat in interesul specialistilor ceva mai tarziu. Noua notiune evita aceasta confuzie.

CONTEXT.

Fiind facuta chiar de cei care o locuiesc, arhitectura vernaculara reprezinta totdeauna transpunerea directa (fara intermediar) in forme a nevoilor practice si spirituale ale membrilor comunitatii respective, rezultate din modul de viata specific si din sistemul de valori pe care comunitatiile respective il impartasesc. Forma casei si asezarii este prescrisa prin traditie (este vorba de traditia vernaculara, care se transmite din generatie in generatie prin forme nescrise), Este foarte durabila in timp (foarte conservatoare) si exprima “automat” (neteoretizat) sistemul de valori colective ale tipului de societate sau comunitate care ii da nastere si careia i se adreseaza. Cum societatiile care au dat nastere acestei arhitecturi sunt – de regula – societati pre-moderne (mai putin dinamice si in care exista un consens mai organic intre individ si comunitate), sistemul de valori este colectiv, impartasit de membri comunitatii, iar originalitatea individuala este limitata. De aici rezulta atat armonia dintre individ, comunitate si mediu contruit, cat si marea unitate formala a arhitecturii unei comunitati(atat la nivelul asezarii cat si in timp). In acelasi timp, in arhitectura vernaculara exista o anumita simbioza, intre construit si mediul natural in care se intervine.

INTRODUCERE.

Arhitectura vernaculara ocupa un loc central in sufleul si mandria tuturor oamenilor si a fost acceptata ca un produs al societatii caracteristic si atractiv, cu o imagine formala, dar nu si dezordonata. Este o arhitectura utilitara si in acelasi timp poseda interes si frumusete. Este o arhitectura contemporana dar detine si memoria istoriei societatii, este creatia timpului. Este o arhitectura nevrednica mostenirii omului daca nu este conservata aceasta armonie traditionala, care defapt constituie samburele experientei umane. Arhitectura vernaculara este expresia culturii unei comunitati, este relatia cu terenul, adaptabilitatea si expresia diversitatii lumii culturale. Construirea vernaculara este modalitatea naturala in care casele comunica intre ele. Este un proces continuu care include schimbarile necesare si continua adaptarea ca un raspuns la contextul si constrangerile mediului inconjurator. Supravietuirea acestei traditii si arhitecturi este amenintata de puterea economica, culturala si omogenizarea arhitecturii. Datorita omogenizarii culturii si globalizarii, transformarii socio- economice, structurile vernaculare devin extrem de vulnerabile, infruntand probleme serioase de invechire, echilibru intern si integrare. Pentru aceste cauze trebuiesc stabilite principii pentru ingrijirea si protectia mediului vernacular.

ASPECTE GENERALE.

Exemplele de arhitectura vernaculara pot fi recunoscute dupa:

1. Modalitatea in care participa cladirea

2. Caracterul recognoscibil regional raspunzand mediului inconjurator

3. Coerenta silului de la imagine sau tipul traditional al cladirii

4. Designul traditional constructiv transmis  pe cale informala (verbala)

5. Raspunsul categoric la functionalitate, constrangerile sociale si de mediu

6. Aplicabilitatea efectiva a sistemelor traditionale si a mestesugariei

Aprecierea si protejarea cu success a mediului vernacular depinde de implicarea si suportul comunitatilor, utilizarea continua si mentenanta. Arhitectura vernacularã produce normalitate si întelegere; conformîndu-se realitãtii, gãsind rãspunsuri echilibrate, în armonie cu experienta si cu posibilitãtile reale, ea refuzã facilitatea originalitãtii cu orice pret; creeazã „locuri” unde grupul devine constient, deci se poate schimba si ameliora. Arhitectura vernacularã nu a fost, nu este si nu poate fi universalã. Universalã este capacitatea de adaptare a limbajului sãu prin utilizarea memoriei si ingeniozitãtii producãtorului de arhitecturã, prin utilizarea celei mai avansate tehnologii proprii momentului si locului edificãrii. Oricît de complex este efortul spiritual si oricît de simple sau sofisticate mijloacele tehnice, ele rãmîn invizibile. In arhitectura vernacularã tehnica cea mai simplã, adusã la un rafinament extrem, capãtã maximã valoare esteticã, transgresînd astfel cãtre un simbolism intrinsec. Determinatã teluric-material si moral, arhitectura vernacularã nu se supune – spre deosebire de arhitectura cultã – deciziilor princiare si gustului gratuit, nu are vanitatea gestului demiurgic, nu se dilueazã în politicã, economie sau religie. Este o arhitecturã liberã, bogatã, deschisã, dãruitã utilizatorului.

Arhitectura vernacularã ne reaminteste cã:

arhitectura nu este un obiect ci un cadru vital

– imaginea nu este realitate

Arhitectura vernacularã este pur si simplu arhitectura, iar arhitectul robul ei. Guvernele si autoritatiile responsabile sunt obligate sa recunoasca dreptul tuturor comunitatiilor in vederea mentinerii stilului de viata, pentru a proteja prin toate legile, administratiile si modalitatile financiare si de a le pasa generatiilor viitoare.

ISTORIE.

Ruptura propusa de revolutia industriala in modurile de productie traditionale a dus la schimbarea in profunzime a societatii europene. Mai mult, aceasta maruntire a diviziunii muncii continua si azi, si nimic nu indica vreo tendinta in sensul schimbarii acestei evolutii. Ritmul transformarilor nu a incetat sa se accelereze in ultimele decenii si s-a asociat cu o acuta criza culturala de identitate. Poate cea mai spectaculoasa expresie a acesteia se regaseste in arhitectura contemporana. Pe de alta parte, arhitectura “culta” nu a incetat vreodata sa-si caute modele. A facut aceasta mai ales in vremuri in care regruparea la scara mare a valorilor rasturna canoanele consacrate, respectiv din noile tehnici constructive faceau posibila realizarea unor forme in care inainte ar fi fost de neimaginat. Fata de vremuri mai vechi (de pilda cele ale Romei antice sau ale lui Carol cel Mare), cand modelul era oferit de vreo cultura ilustra, incepand cu sfarsitul sec XIX, acest rol revine tot mai mult traditiilor constructive populare. Iata cateva din motivele care stau la temeli unei reevaluari a arhitecturii populare: Cu multele sale fatete si, spre final, ciudata sa schimbare cu structural metelice ingineresti (cum ar fi in cazul lui Tower Bridge din London sau al Garii de Vest din Budapeste), istorismul a dus la extenuarea stilurilor “neo”. Nu se mai gasea suficient continut semantic in sistemele stilistice dezvoltate prin repetate reluari, in forme din ce in ce mai jucause – si mai superficiale. Acestea nu mai aveau cum oferi un termen (cultural) indeajuns de solid pentru a sustine edificarea noii arhitecturi a societatii industriale. Nici nu dovedeste mai bine aceasta afirmatie, ca unele lucrariprogramatic-postmoderne ale anilor ’70 (de exemplu Piazza d’Italia lui Charles Moore la New Orleans 1975) care s-au marginit sa integreze elemente formale ale arhitecturii istorice doar sub forma unor “citate” parafrazate in materiale oarecare. Pasind pe urmele lui John Ruskin, cultura europeana a descoperit si celebrat cu entuziasm arhitectura populara. Incepand de atunci, o constructie omeneasca putea aspira la pretuire doar prin simpla ei vechime. Lucrul artizanilor de odinioara sacralizeaza obiectele lipsite de viata. La aceasta se adauga straturile de semnificatie lasate in urma de destinele umane care se succed in timp. “Casa unui om bun poarta o sfintenie ce nu poate fi reannoita de oricate locuinte s-ar inalta pe ruinele sale…” . Ruskin a intuit amenintarea anonimitatii multiplicate de produsele industriale de masa, a facut recurs la functia vitala a memoriei si a iesit in arena in sprijinul continuitatii culturale. E de presupus ca el se afla la originea acelei pietati – frizand fetisismul si astfel pe buna dreptate asociata unui “sindrom patrimonial” – cu care inconjuram astazi patrimonial contruit. William Morris si grupul sau au creat miscarea Arts and Crafts, chemata tocmai sa reaseze artizanatul traditional pe locul pe care-l merita. In 1861 isi incepe activitatea manufactura fondata impreuna cu Brune-Jonesc si Dante Gabriel Rossetti si cunoscuta din 1875 sub numele de Morris & Co. Aici erau produse mai cu seama tesaturi, sticlarie si mobilier. Dupa cum s-a putut vedea ulterior, procesul de anonimizare a obiectelor fabricate a continuat nestanjenit. Produsele obtinute cu tehnici traditionale si munca manuala migaloasa nu le-au putut concura pe semnele lor de calitate comparabila, dar realizate prin mijloace industriale. Clientela care isi putea permite sa le cumpere era, in mod ironic, tocmai clasa istarita in urma expansiunii acelui mod de productie industrial pe care miscarea Arts snd Crafts fusese investita sa-l contracteze. Tot in a doua jumatate a sec XIX am putut asista la configurarea si puternica afirmare a culturilor nationale. Sincronizarea celor doua procese nu e nicidecum intamplatoare, daca acceptam teoria lui Ernest Geller. Conforma acesteia marile culturi nationale ies biruitoare asupra culturilor locale, deoarece noul system de productie – industrial – necesita capacitatea de comunicare exacta si standardizata a indivizilor ca o conditie fundamentala a gradului lor sporit de mobilitate. Construirea programatica a culturilor nationale reprezentative a fost, fara exceptie, parte a unui proiect politic de emancipare nationala. Odata cu modernizarea societatii in toate straturile ei, trebuia inventata o cultura cuprinzatoare care sa sustina sentimentele identitare ale grupului mai larg reprezentat de natiune. Paralel cu descoperirea arhitecturii populare, epoca continua sa exploateze pentru o buna bucata de vreme sistemele stilistice de-un fel sau altul. Arhitectura ceha, bunaoara, isi traieste propria neo_Renastere – “nationala” desigur. Acesta este stilul noilor cladiri reprezentative ale Pragai, ridicate sa celebreze renasterea culturii cehe (ca de exemplu Muzeul national, centrul de cultura Rudolfium, dar si banca Zivnostenska). Proiectele de concurs pentru Parlamentul din Budapesta, sau majoritatea Ringului vienez sunt tot atatea exemple graitoare ale acestui fenomen. Marele castigator insa pentru cautarea stilului potrivit este intr-un final arhitectura populara. Elanurile lui Ruskin in fata pietrelor Venetiei, sau a unei idile din muntii Jura sunt libere de sentimente nationale. Cand regaseste in arhitectura populara forta edificatoare a inaintasilor in deriva, care vin in pelerinaj la satele ramase miraculos traditionale in miezul revolutiei industriale, unde cultura e inca secretata in mod spontan. Aceste elite vor fauri noi culturi nationale “inalte” din elemente disparate, preluate stilizat si transfigurat de la mici culturi locale. Insa tocmai comparatia cu tonul scrierilor lui Ruskin pune in evidenta influenta schemei nationale pentru a explica interesul starnit de cultura populara. Daca aparitia culturilor nationale nu ofera in sine o explicatie satisfacatoare, atunci cum a devenit arhitectura populara motivul principal al tuturor tendintelor traditionale in arhitectura europeana? Spre deosebire de stilurile istorice, arhitectura populara a fost gasita inca “in viata” la sfarsitul secolului XIX de cercetatorii si artistii care au abordat-o. Aceasta este, principala sursa a fascinatiei exercitate de arhitectura populara, atunci ca si in prezent. Pe de alta parte, asadar, arhitectura populara a constituit – si in unele curente ale arhitecturii contemporane mai constituie si azi – izvor de inspiratie pentru arhitectura nou creata. Transferul s-a facut cel mai adesea cu mijloacele marhitecturii istorizante si a produs universuri formale interesante dar, in acelasi timp, arhitectura moderna. Prin acest transfer arhitectura populara se transfigureaza in culta, adica inceteaza a mai fi populara. Acest proces are loc si atunci cand, bunaoara in cazul lui Karoly Kos sau Ion Mincu, nu este vora doar de o arhitectura a fatadelor “de suprafata” Alta este situatia cand – in a doua jumatate a sec. nostru, si tot cu intermediere britanica – arhitectura populara e integrata ca teritoriu distinct domeniului tot mai cuprinzator al patrimoniului construit. In acest fel, exemplare alese ale arhitecturii satesti vernaculare sunt sustrase ursitei firesti a constructiilor omenesti pentru a beneficia, asemeni capodoperelor arhitecturii culte, de destinul de exceptie al monumentelor istorice. Ele vor fi de acum cercetate, conservate, mentinute, restaurate si puse in valoare. Insa in timp ce, in cazul celorlalte categorii de patrimoniu construit, rezolvarea problemei functiunii, desi rareori simpla, poate opta de regula intremai multe alternative de reintegrare, in cazul caselor taranesti, a cladirilor gospodaresti, morilor, bisericilor si clopotnitelor satesti,pierderea functiunilor originare echivaleaza cel mai adesea cu reducerea acestor edificii la conditia obiectului de muzeu. Altfel spus, desi ramane populara, constructia inceteaza in acest caz a mai indeplini o functie de arhitectura – in sensul de locuire. Rezumand cele de sus: cu toate ca arhitectura populara reprezinta pentru noi singurul model arhitectural inca viu si relativ apropiat in timp, ea nu poate fi nici conservata consecvent, pentru ca in lipsa functiunii sale traditionale incremeneste, schimbandu-se pe loc in curiozitate culturala. Nu este vorba de a nega importanta pentru istoria culturii a noilor sau vechilor stiluri arhitecturale “neo-vernaculare”, sau de a desconsidera pastrarea in chip de tezaur rar si evanescent a caselor si ansamblurilor satesti exceptionale. Daca seamana mai curand cu o splendida colectie de cochilii decat cu un sat adevarat, totusi satul Hollókö este demn de nestirbita noastra admiratie datorita mularii in peisaj, armoniei proportilor, maiestriei detaliilor sale. Mediul nostru construit ar fi incomparabil mai sarac fara creatiilor unor mari precum Mincu, Kós, Plecnik sau Gaudi. Este vorba in schimb de nevoia de a pasi mai departe decat simpla luare la cunostinta. Conservarea respectuoasa si restaurarea coompetenta sunt doar primul pas spre integrarea activa si totodata creatoare a traditiilor constructive populare.

CRIZA ARHITECTURII VERNACULARE.

Se refera la disparitia acestui mod de edificare, odata cu societatea moderna, din multe ratiuni. Ceea ce nu inseamna ca nu exista forme contemporane de vernacular, al caror studiu este in curs si de la care se asteapta anumite idei care sa ajute adecvarea proiectului contemporan de arhitectura, la nevoile utilizatorilor si la mediul natural.

SUPRAVIETUIREA SAU NU.

IN SITU.

Una din trasaturile specifice ale istoriei noastre regionale – est-europene – este ca procesul de transformare a satelor, practic incheiat in nordul si vestul Europei. La noi a intarziat cu cateva decenii. In Elvetia sau Germania, constructiile satesti – salvate si mentinute in mod exemplar – sunt locuite mai ales de oraseni, sau daca locuitorii sunt inca agricultori, modul lor de viata este atat de “urbanizat”, incat putem vorbi de sate doar intrun sens foarte larg sau mai bine spus foste sate. In schimb, in Europa rasariteana, satele continua sa mai existe nu doar in forma lor fizica, ci si cu un mod de viata inca asemanator vremurilor pre-industriale, incluzand practicarea a numeroase tehnici si mestesuguri traditionale. Aici se ascunde un soi special de patrimoniu cultural, pretios pentru intreaga cultura europeana. In acest loc este util a reaminti un exemplu deja des citat. In Japonia, mesterii care reconstruiesc in mod ritual templele shinto, respectiv maiestria lor, beneficiaza in legislatie de denumirea de “tezaur national intangibil”. Dar aceasta formulare nu face decat sa accentueze si mai mult fragilitatea unei cunoasteri altminteri condamnate la uitare, caracterul “ artificial” al mentinerii sale in viata. Sentimentul identitatii religioase si culturale ii impinde pe japonezi sa extraga in acest chip mestesugurile traditionale din fluxul natural al istoriei. Noi in Europa, ar trebui sa ocrotim acest soi de traditii inca ne-uitate  pentru ca ele constituie un mijloc de a pastra vie o competenta de a edifica inteleasa ca fondatoare antropologic. In consecinta, mentinerea in viata a maiestriilor traditionale nu este numai unadin componentele posibile, ci si una cruciala, nu doar a conservarii monumentelor ci si a culturii contemporane in ansamblul ei. Cat timp le mentinem vii, precum japonezii, cu un scop bine definit, ramanem pe un teritoriu limitat religios, stiintific sau artistic. Daca insa incercam sa restituim aceste maiestrii, bunaoara, prin intermediul educatiei elementare, oamenii (nespecialisti)interesati de ele, atunci poate izbutim sa canalizam intr-o directie fructuoasa creativitatea naturala, simtul instinctiv pentru frumos, nevoia nepretentioasa de expresie. Atunci, creatorul popular anonim poate va umple cu grafifti doar peretii frusti de beton ai pasajului subteran urban, nu si gardul de zidarie al castelului baroc restaurat cu mari cheltuieli. Sau poate pentru propria placere, dar si din economie, va confectiona singur caramizile noii sale case, ii va despica sindrila, ii va ciopli capetele de grinda. Prelucrarea estetica a problemei trebuie sa fie doar un stadiu intermediar. Azi e deja de domeniul absolutului ca cercetarea, sistematizarea, descrierea si analiza traditiilor constructive taranesti constituie o resursa imensa (desi nu inepuizabila) pentru cultura edificatoare contemporana. Insa partea cea mai pretioasa si totodata cea mai amenintata a acestor traditii, anume spontaneitatea lor se refuza cunoasterii rationale. Tocmai desfigurarea cu contructii noi a satelor, pe buna dreptate deplansa de specialisti, dovedeste ca impulsul edificator nu a disparut. Doar a luat-o razna. Noul folclor, cat exista, este urban si postindustrial. Daca dorim sa facem sa supravietuiasca traditiile populare, nu doar prin programe de conservare is restaurare ci si in fiinta lor “naturala”, o putem face numai prin strategii educationale de lunga durata.

PRINCIPII DE CONSERVARE.

1. Conservarea cladirilor vernaculare trebuie avuta in grija de expertise multidisciplinare deoarece recunoasterea inevitabilitatii schimbarii si dezvoltarii, nevoia de a respecta identitatea culturala a comunitatilor.

2. Lucrarile contemporane asupra cladirilor vernacular, grupuri si asezari, trebuie sa respecte calorile cultural si caracterul traditional.

3. Vernacularitatea este reprezentata doar individual de structura singulara si este cel mai bine conservata prin mentenanta si conservarea grupurilor si asezarilor caracterului reprezentativ, regiune cu regiune.

4. Arhitectura vernaculara este parte integral a peisajului cultural si aceasta relatie trebuie luata in considerare in dezvoltarea modului de conservare.

5. Vernacularitatea nu adopta doar modul fizic si realizarea de cladiri, structuri si spatii, dar modul in care sunt utilizate si intelese, traditiatii si asociatiile intangibile atasate acestora.

INDRUMARE PRACTICA.

 1. Cercetare si documentare

Orice interventie fizica pe structuri vernaculare, trebuie facuta cu circumspectie si trebuie precedata de o analiza amanuntita a stilului, formei si structurii ei. Acest document trebuie stocat intr-o arhiva accesibila.

2. Situri, peisaje si grupuri de cladiri

Interventiile asupra structurilor vernaculare trebuie realizata cu atentie si intr-o maniera care va respecta si mentine integrarea in situ, relationarea psihologica si peisajului cultural, si al unei structuri cu alta.

3. Sistem traditional de cladire

Continuarea sistemelor traditionale de construire si pricepere mestesugareasca, asociata cu vernacularitatea, este fundamentala pentru expresivitatea vernacularului si esentiala pentru repararea si restaurarea acestor structuri. Asemenea indemanari ar trebui retinute, inregistrate si pasate unei noi generatii de meseriasi si constructori, educati si sa urmeze cursuri de specialitate.

4. Refacerea materialelor si de fragmente. Modificarile care sunt legitime si raspund nevoilor contemporane ar trebui realizate prin introducerea de material care pastreaza consistenta expresiei, aparentei texturii si forma prin structura si consistent materialelor.

5. Adaptarea.

Adaptarea si reutilizarea structurilor vernaculare ar trebui realizate intr-o maniera care sa respecte integrarea structurii, caracterului si formei, fiind in celasi timp si compatibile cu standardele de trai. Unde nu exista intreruperi in continuarea utilizarii formelor vernaculare, codul eticii poate servi ca un instrument de interventie.

6. Schimbari si restaurari periodice.

Schimbarile de-a lungul timpului ar trebui apreciate si intelese ca aspect importante ale arhitecturii vernaculare. Conform tuturor partilor unei cladiri dintr-o singura perioada, nu va fi in mod normal tinta interventiei vernacular.

7. Cursuri intensive.

In loc de a conserca valorile cultural ale expresiei vernacular, guvernul, autoritatiile responsabile, grupuri si organizatii trebuie sa puna accent pe:

  

    1. Programe educationale pentru conservatori in principiile vernaculare

   2. Cursuri intensive pentru asistenta comunitatiilo si mentinerea sistemelor traditionale, materiale si mestesugarit

   3. Programe de informare care sa imbunatateasca constiinta publica a vernacularitatii, inspecial printre generatia noua

   4. Retele regionale printre arhitecturi vernaculare pentru a schimba pareri si experiente

In ordinea cronologica a lucrurilor, prima arhitectura este cea pe care oamenii si-au facut-o singuri, fara ajutorul unui specialist, cea pe care o numim uzual arhitectura polulara. De altfel, aceasta forma de arhitectura (perfect inclusa in definitia contemporana a arhitecturii) este in continuare foarte prezenta in mult zone ale lumii, chiar daca in zonele dezvoltate economic, ea poate sa fi fost inlocuita de arhitectura facuta de specialisti. Pe parcursul XX-lea studiul acestei arhitecturi, a adus schimbari in atitudinea arhitectiilor fata de edificare. Si se pare ca mai avem inca ceva de invatat de aici, tocmai in aceasta societate informationala.

Caracteristici:

– forma admisa este prescrisa prin traditie => exprima sistemul de valori colective ale tipului de societate.

– traditia = transmisia orala a normelor, comportamentelor, atitudinilor corespunzatoare sistemului de valori ale colectivitatii respective si a tot ce presupune acumularea productiilor si institutiilor colectivitatii respective.

Transmitere:

– prin transmisie orala, face parte din educatie inca de la nastere, din procesul de socializare a individului ; uneori (cazul vernacularului indigen) se face si prin imprumuturi/schimburi culturale.

– traditia = acord comun => are valoare de lege = autoritate colectiva

– procedeaza prin modele formale (forme prescrise) = forme admise care se preiau si/sau se ajusteaza => variatiuni

– societati foarte traditionaliste => forma prescrisa de traditie e foarte rezistente (inovatia nu este o valoare pozitiva)

– fara pretentii estetice si teoretice (intentiile artistice nu sint conceptualizate, uneori nu exista nici vocabular tehnic)

Utilizare

– raspunde totdeauna modului de viata specific al societatii si valorilor acesteia.

Articol realizat de : arh. P.A.M.

Locuinta

Locuinta

Locuinta poate fi definita ca “acel organism arhitectural care asigura protectia si dezvoltarea individului la nivel familial si favorizeaza legaturile acestuia cu ansamblul societatii umane” (M.Caffe).De aici rezulta ca locuinta trebuie vazuta nu ca o coaja, ci ca o membrana osmotica, ca acea “inchidere care se deschide”(Noica, Locuinte pentru om si izotopii lui). Pentru a depista tendintele care caracterizeaza arhitectura locuintei contemporane este nevoie de anumite precizari prealabile, care sa expliciteze perspectivele din care a fost privita o atit de mare varietate formala, cit si logica dupa care au fost selectate aspectele considerate ca definitorii.

I. Problematica locuintei cuprinde doua aspecte complementare, de egala importanta:

locuinta in sine,

– relatia locuintei cu orasul.

Primul se refera la distributia interioara, modul de configurare si folosire a incaperilor si la relatiile dintre ele, modul de grupare a unitatilor locative (apartamente) in unitati cu un grad mai mare de complexitate (imobile/blocuri), intrun cuvint, la tipologia de locuire (tipologia locuintelor in legatura cu practicile de locuire).

Cel de al doilea surprinde relatiile complexe pe care locuinta le intretine cu organismul urban, de la cele functionale la cele formale, de la cele imediate, de vecinatate la cele cu locul de munca si cu polii de interes urban.

Cele doua domenii functioneaza intr-o strinsa interdependenta functionala si formala, articulindu-se pe o zona de intersectie pe care am numit-o “vecinatate imediata” (A.M.Zahariade, Elemente de fundamentare teoretica a conceptului de habitat) si care se refera la modul in care, prin grupare, locuintele formeaza prima veriga elementara a combinatoriei urbane si cadrul in care se desfasoara practicile cotidiene de “locuire impeuna cu ceilalti”.

Este locul in care “construitul” si “traitul” se intersecteaza la un nivel urban elementar, domeniu direct legat de modul de conformare al locuintei, si care face obiectul unei “perspective domestice” asupra oasului (Castex si Panerai, Del’illot a la barre).Acesta este nivelul in care se poate pune in evidenta relatia formal-functionala a locuintei cu exteriorul sau imediat, reprezentind astfel primul nivel de integrare a locuintei in oras, asa cum familia reprezinta primul nivel de integrare a individului in societate (A.M.Zahariade, teza de doctorat).

Acest nivel este cel care adaposteste tranzitia spatiala de la “public” la “privat”, tranzitie despre care studiile de antropologie urbana ne spun ca este deosebit de importanta pentru caracterizarea unui mod de viata si a unei culturi specifice de locuire (Rapoport, L’anthropologie de la maison).

De aceea o adevarata tipologie de locuire si o caracterizare a tipurilor de locuinte nu poate sa nu ia in seama ceea ce se petrece la acest nivel urban. In marea varietate de forme de locuire, o logica elementara care uneste forma locuintei cu structura localitatii exista intotdeauna,chiar daca este mai greu descifrabila. Ea este evident legata de modul de viata si de sistemul de valori al respectivelor comunitati umane.

Asa cum reiese din aceste puncte de vedere, locuinta este elementul de fond cu care se cladeste orasul, vehiculul elementar al combinatoriei urbane. In plus, constructia de locuinte este functia cantitativa si calitativa cheie pentru procesul de urbanizare. Prin ea s-au instrumentalizat politic si administrativ, dupa razboi, o serie de teoreme arhitectural-urbanistice ale modernismului din perioada interbelica. Locuinta si orasul sint deci doua fatete ale unui intreg mai complex care se expliciteaza una pe cealalta. In consecinta, in paginile care urmeaza, se va incerca conturarea tendintelor contemporane privind arhitectura locuintei urmarind ambele aspecte ale problematicii generale, acestea neputind fi separate fara a pierde din vedere chestiuni fundamentale.

 II. Posibila periodizare

De-a lungul istoriei societatii umane si a asezarilor, care au constituit cadrul fizic al evolutiei societatii, se pot distinge grosso modo doua perioade al caror punct de schimbare se situeaza pe la sfirsitul secolului al 18-lea si inceputul secolului al 19-lea (Braudel, structurile cotidianului), perioade in care atit problematica locuintei in sine cit si cea a relatiei acesteia cu orasul au urmat logici diferite. Prima poate fi caracterizata printr-o acordare predominant organica intre evolutia modului de viata si habitat. De aici decurg, atit comformarea fireasca a locuintei la modul de viata, practicile si mentalitatile curente ale diferitelor grupuri sociale (locuinta obisnuita era, in general, constructie vernaculara), cit si un anume firesc al relatiei dintre locuinta si oras, dintre public si privat, dintre forma locuintei si forma urbana. Intr-un fel sau altul, in cadrul unei mari diversitati, locuinta, orasul si societatea urbana au evoluat in paralel, fara distorsiuni grave, echilibrindu-se reciproc. Aceasta organicitate cedeaza insa ca urmare a saltului demografic care insoteste revolutia industriala. Apare astfel o problematica urbana fara precedent, care inglobeaza si problematica locuintei moderne. Este o problematica inca dificil de inteles si nerezolvata.De aceea, schita tendintelor arhitecturii locuintei contemporane se va sprijini pe evolutia problematicii si cazuisticii locuintei moderne, pornind de la postulatul ca tendintele actuale reprezinta reactii fata de modul in care s-a raspuns la problematica locuirii moderne.

III. Elemente de tipologie

In multimea si diversitatea tipurilor de locuinte, foarte greu de clasificat, este necesar sa se faca o prima distinctie intre ceea ce s-ar pute numi locuinta “privilegiata” si cea “populara”. Desi limita dintre aceste doua categorii este gradata si fluctuanta, exista anumite diferente esentiale, atit in ceea ce priveste perspectiva arhitecturala, cit si cea urbanistica, astfel incit se poate spune cu usurinta ca avem de-a face cu doua programe de locuinta diferite.

Locuinta privilegiata (numita uneori in istorie si locuinta senioriala) este un program in care functia publica si de reprezentare este foarte accentuata si care nu se supune unor restrictii financiare deosebite. De-a lungul timpului si in diferite locuri s-au constituit tipologii de locuinte privilegiate (palat, castel, hotel privé, villa, conac, etc.), amplasate fie pe domenii in afara oraselor, fie in interiorul perimetrului localitatilor. In acest din urma caz, ele sint adesea monumente, deci constituie “momente speciale” si sint amplasate in consecinta, fiind puse in evidenta in tesutul urban. Chiar si in varianta lor cea mai anonima, sint amplasate in zone privilegiate si scumpe ale orasului si beneficiaza de toate conditiile care caracterizeaza, in momentul istoric respectiv, o locuire luxuoasa si rafinata. De obicei constituie modele, atit in ceea ce priveste modul de viata, cit si ca rezolvare arhitecturala. Sint si au fost, de-a lungul istoriei arhitecturii, terenuri fertile de experiment artistic, purtatoare de stil si de inovatie arhitecturala.

 

Locuinta populara, “banala”, (numita in timpurile moderne si locuinta de masa) este cea care se constituie sub exercitiul unor restrictii economice, are un statut anonim si, foarte adesea este lipsita de valoare estetica in sine. A intrat foarte tirziu in cadrul de preocupari al arhitectilor, fiind in general de factura vernaculara. Ea a constituit si contituie insa marea masa a constructiei urbane si fondul fizic al orasului si al tesutului urban. De aceea, valoarea arhitecturala a acestei categorii rezulta din modul in care se aglutineaza (coaguleaza) pentru a da forma tesutului urban si spatiul urban al “cotidianului”, dupa o logica data de practicile de locuire ale claselor medii si defavorizate si conforma spiritului diferitelor epoci si locuri. Ea capata valoare estetica printr-o interesanta alchimie care transforma cantitatea in calitate, adica prin spatiile urbane carora le da forma prin grupare. In consecinta, aceasta categorie de locuinte este cea mai supusa presiunilor urbane, pe care ea insasi le face posibile. A dat nastere de-a lungul timpului la numeroase tipologii formale, de la locuinta antica tip covor, la locuinta medievala insiruita si la imobilul modern cu apartamente.Desi, dupa cum reiese, foarte diferite ca program si ca scop arhitectural, cele doua categorii comunica intre ele prin schimburi subtile, fie venite de la locuinta privilegiata spre cea populara, prin fenomene de imitatie sau de trickle-down (P.L.Jones, A taste of class – in AR  nr.984/1979), fie purtate cu dublu sens de cultura de specialitate.

Aspectele si tendintele care urmeaza sa fie prezentate/studiate se refera cu precadere la cea de a doua categorie, aceasta fiind, cel putin in epoca moderna si contemporana, cu mult mai problematica. Aceasta nu inseamna ca cel putin unele dintre probelele urbane ale locuintei “banale” nu au consistenta si pentru locuinta privilegiata, cu referinta mai ales la categoriile inferioare ale acesteia (tipurile care fac trecerea gradata dintre cele doua programe). Chiar mai mult, in continuare, asa cum s-a intimplat pe tot parcursul istoriei, diferite aspecte care asteapta sa-si gaseasca reflectarea in arhitectura locuintei de masa isi gasesc originea in modul de viata si locuinta claselor privilegiate.

IV. Romania

  Felul in care a evoluat arhitectura locuintei moderne din Romania are dimensiuni proprii, stind sub semnul unui context social-politic si economic specific, total diferit in multe privinte de ceea ce s-a intimplat in tarile in care proiectarea si constructia de locuinte au avut un caracter exemplar. De aceea nu trebuie sa ne asteptam sa gasim la noi nici acelasi bilant, nici reflectarea directa a modului in care s-a conturat constructia de locuinte in Europa. In aceste conditii, este greu de crezut in aplicabilitatea directa/mecanica a diverselor tendinte care se manifesta astazi in gindirea locuintei, macar pentru motivul ca bilantul privind fondul locativ existent este cu totul altul.

De aici reiese ca, pentru a aseza pe o baza substantiala deciziile privind evolutia necesara a locuintei in Romania, doua etape devin obligatorii:

– trebuie intelese ratiunile care au motivat modalitatile specifice de raspuns la problematica locuirii in diferite tari, ca si logica ce subintinde anumite tendinte contemporane;

– trebuie intocmit un bilant si o cercetare critica a constructiei de locuinte in Romania, atit din perspectiva urbanistica, cit si din perspectiva dezvoltarii proiectarii si constructiei de locuinte sub aspectul rationalizarii.

In acest fel, comparind rezultatele celor doua tipuri de studii, pot fi depistate punctele cele mai nevralgice si se poate gasi modul optim in care se poate interveni pentru compensarea neajunsurilor si ehilibrarea fondului locativ in concordanta cu modul de viata si valorile diferitelor categorii de utilizatori.

Din aceasta cauza, fara nici o pretentie de exhaustivitate, si cu riscul unei excesive schematizari, in ceea ce urmeaza se va insista asupra motivatiilor care au dat nastere unor directii in gindirea si proiectarea locuintei urbane. Aceasta presupune o prezentare istorica a modului in care a evoluat conceptia locuintei urbane. Pe masura punerii in discutie a anumitor aspecte, se va evidentia modul in care ele si-au gasit reflectarea in proiectarea de locuinte din Romania.

Luand in considerare toate punctele de vedere prezentate, breviarul care urmeaza se va structura in felul urmator:

  • Se va incerca o scurta prezentare istorica a premiselor, aparitiei si evolutiei problematicii locuintei moderne.
  • Se va evidentia modul in care a evoluat gindirea arhitecturalurbanistica in aceasta privinta, in paralel cu evolutia practicii arhitecturale pina la prefigurarea tendintelor actuale.

 

 

Proiect casa tip ?

Proiect casa tip ?

Elaborarea unui proiect – casa este un proces complex ce depinde de o multitudine de factori. Totul porneste de la dorinta viitorului beneficiar, urmata de achizitionarea terenului.
Atunci cand achizitionam un teren trebuie sa tinem cont de o serie de factori precum : dimensiuni, retele existente pe amplasament, indicatori urbanistici, natura terenului (lucru ignorat de
cele mai multe ori de proprietari) , vecinatati, comunitate, etc. Vreau sa atrag atentia asupra aspectului legat de natura terenului. Nu de multe ori in urma executarii unui
studiu geotehnic pe teren, putem avea surpriza ca terenul de fundare este unul “pacatos” , lucru ce va pune probleme atat la proiectare, la executie cat si din punct
de vedere al costurilor necesare realizarii viitoarei investitii. Studiul geotehnic nu trebuie evitat intrucat furnizeaza informatii esentiale pentru inginerul proiectant de
structuri si determina dimensionarea corecta si rationala a fundatiilor viitorului proiect – casa.
Urmeaza apoi elaborarea proiectului. In vederea obtinerii autorizatiei de constructie, va fi necesara intocmirea unui proiect de arhitectura, a unui proiect de rezistenta si a unui proiect de instalatii.
Pe langa acestea, trebuiesc obtinute o serie de avize si intocmite o serie de studii, dupa caz : studiul geotehnic, ridicare topografica, expertiza tehnica, studiu de insorire, studii de urbanism, etc.
In cazul in care beneficiarul opteaza pentru un proiect – casa gata conceput, un asa numit proiect casa tip, lucrurile se simplifica in ideea in care proiectarea este deja facuta,
fiind necesare doar adaptari, functie de natura terenului, amplasament, ridicare topografica , etc.
Pornim de la ideea ca am ales un proiect casa tip. Vin aici cu un exemplu : Proiect casa Andrei . Toate bune si frumoase. Cumparam proiectul. Ce facem cu el? Cum obtinem autorizatia de constructie?
Avem tot ce ne trebuie pentru inceperea constructiei casei ? Ei bine … nu.Mare atentie la achizitionarea unui proiect casa tip !!!
Am avut surpriza sa fiu contactat de beneficiari care au cumparat astfel de proiecte casa tip in lipsa de informatie si pur si simplu nu au avut ce sa faca cu ele. De ce?
Simplu. Fie casa tip din proiect nu se incadra pe lotul detinut, fie nu aveau toata documentatia necesara depunerii la primarie, fie fundatiile nu erau dimensionate corespunzator … si tot felul de alte probleme.
Cei care le vandusera aceste proiecte casa tip, pur si simplu au luat banii si cam atat … nu si-a pus nimeni problema de adaptare la teren … grav. In concluzie, acesti beneficiari au fost nevoiti sa plateasca
lucrari suplimentare de proiectare pentru a putea folosi proiectele .. acolo unde s-a putut.

Nu vreau sa generalizez lucrurile. Ideea in sine a unui proiect casa tip este una benefica, rationala si mult mai economica. Trebuie doar sa avem grija ca atunci
cand mergem pe aceasta varianta sa stim de unde pornim, ce avem nevoie si care este cursul derularii proiectului.

Am cautat pe internet si am gasit un proiect casa tip pe gustul nostru. Urmatorul pas este contactarea firmei de proiectare care il comercializeza. Urmeaza intalnirea cu un arhitect sau inginer si demararea
proiectului. Primul pas e obtinere unui Certificat de urbanism , daca acesta nu a fost obtinut in prealabil de beneficiar. Pentru aceasta trebuie intocmit un dosar care sa contina : copie dupa actele de proprietate
ale terenului, cadastru actualizat cu planuri anexate (plan situatie si plan incadrare in zona) pe care arhitectul va face viitoarea propunere, un memoriu tehnic de arhitectura si o cerere tip. In urma eliberarii Certificatului de urbanism,
vom stii exact ce putem construi pe teren si de ce avize si alte studii avem nevoie. In certificat vor fi precizate retragerile fata de vecini sau de limitele de proprietate.
Daca totul este ok si am ales un proiect casa tip care se incadreaza in prevederile Certificatului de urbanism, trecem la urmatorul pas si anume adaptarea proiectului. Mentionez aici : refacere planuri functie de datele proprietarului, de amplasament,
de natura terenului, de dorintele beneficiarului (optional – presupune costuri de modificare proiect) si redactarea memoriului tehnic de arhitectura, rezistenta si instalatii. Proiectul este gata. Care e urmatorul pas?
Se obtin toate avizele iar impreuna cu proiectul si cu alte studii cerute prin Certificatul de urbanism se depune dosarul la primarie pentru obtinerea autorizatiei de constructie.

Ce se intampla dupa ce am obtinut autorizatia ? Pai ar trebui sa ne apucam de construit. Aici apar surprizele … Am achizitionat un proiect casa tip … am primit un dosar in care am un proiect de arhitectura, unul de rezistenta si unul de instalatii.
Atentie insa ca acestea sunt la nivel DTAC ( documentatie tehnica autorizatie constructie). Ce implica asta ? Va prezint pe scurt … Pe partea de arhitectura aveti cam tot ce trebuie ca sa puteti demara proiectul (planuri, sectiuni, fatade si memoriul de arhitectura), mai putin tabloul de tamplarie
si listele de cantitati … nu e o tragedie … puteti incepe casa si sa o si terminati si fara acestea. In schimb, pe partea de rezistenta si de instaltii lucrurile nu stau chiar atat de simplu.
La instalatii, dosarul DTAC cuprinde niste scheme logice de pozitionare ale instalatiilor, scurte breviare de calcul si niste memorii tehnice pe fiecare specialitate : termice, sanitare si electrice. Si cam atat … liste de cantitati nu … planuri, sectiuni, tablouri,
detalii , etc. … nu. Acestea tin de faza PT – proiect tehnic . Pentru intocmirea acestuia costurile sunt altele, mai mari firesc, intrucat volumul de munca este unul mult mai mare.
In ceea ce priveste proiectul de rezistenta lucrurile sunt la fel. La nivel DTAC , un proiect contine planul general de fundatii si cateva detalii . Nu aveti plansele necesare realizarii suprastructurii : planuri de cofraj si armare pentru placi, grinzi, stalpi, scari, etc. .. si nici liste
de cantitati. La fel, acestea tin de faza PT – proiect tehnic .Teoretic nu aveti voi sa construiti fara acest PT .. dar in Romania totul e posibil. Si cand zic asta ma refer la faptul
ca marea majoritate achizitoneaza un proiect la nivel DTAC iar apoi realizeaza constructia “dupa ureche” la sfaturile asa zisilor constructori, urmand ca apoi sa “rezolve” receptia lucrarii.
Mare greseala … vreau sa atrag atentia ca atunci cand construiesti o casa in care vei locui chiar tu, nu ar trebui sa faci rabat de la calitate in favoarea costurilor. Nu zic sa alegi ce e mai scump dar nici asa zisele echipe de mesteri care, in mare masura, lucreaza din “stiute” sau de multe ori
nu stiu sa citeasca un plan … e grav ce se intampla dar din pacate situatia economica a impins procesul de constructie in aceasta directie.

Cred ca am atins cateva puncte nevralgice in ceea ce priveste alegerea unui proiect casa tip si constructia unei case. As vrea sa mai punctez odata aspectele cele mai importante ce trebuiesc stiute de viitorul beneficiar :

1. Alege un proiect casa tip – mai economic, mai rational , bine optimizat … dar consulta un specialist!
2. Informeaza-te ce contine acest proiect casa tip si de ce mai ai nevoie pentru constructia casei tale!
3. Alege un constructor profesionist care sa ofere garantie pe lucrarile executate si sa intocmeasca cartea tehnica a constructiei! (necesara apoi pentru asigurare sau in caz ca veti vrea sa vindeti pe viitor constructia)

Articole realizat de : ing. Crihan Adrian